A farewell to arms

M-am ridicat din pat sa sting lampa de pe birou. Las cartea deschisa, tiparul fuge, cuvintele se sterg intr-un sunet ce suna a trosnet. Paginile s-au ascuns dupa cotor si coperta. Personajele s-au dus sa se culce. Tineam sa vad cerul dar n-am realizat si am tras draperiile. Inca mai e lumina. O cana de cafea goala, niste foi desenate. Ivanhoe se imprietenea cu Hemingway la mine pe podea. Sir Walter Scott se gandea intr-una la Anglia medievala. Trec pe langa ei si ma impiedic, ma uit in jos, nu observ nimic straniu si ajung in fata biroului uitandu-ma la lampa. Miros de cafea, cana e goala. Bricheta aia rosie e singura buna. Draperiile erau trase, imi iau ultima tigara, Inainte sa plec inchid lampa, apoi ies afara. E intuneric acum.

Argielenieshcie

Mno binye,

Dac-ar fi sa fac uneori o sinteza a tuturor lucrurilor practic impracticabile on shedule nu mi-ar ajunge pagina...mais, nu asta e ideea. Cateodata in unele zile cu soare, sau cand ploua, sau cand bate vantul, dupa a 2-a cafea jumatate ma gandesc ca oboseala mea nu e nici stres existentialist si nici nu seamana cu haul eminescian in stare pura. Si daca exista o lipsa de chef total permisibila si cursiva ce-mi trece prin pori, atunci trebuie sa cuprinda lene si lipsa de vointa.

Ce se stie sigur: imi permit. Nu ma plateste nimeni daca stau degeaba, iar munca mea depusa in scopuri nobile e pentru institutionalizarea-mi draga pe care o astept cu toata determinarea-mi lipsa.

Ce nu se stie sigur: durata aproximativa. Dupa good job/bad jobul teoretic si practic prost platit, vine determinarea in scopuri practice din colturi ascunse ale mintii sau ma voi gandi constant ca pe piata muncii totul e perisabil incepand cu mine?

Mno...pai in final, pana cand m-oi gandi eu la ce si cum...parca imi vine un chef sa iau o carte in mana.

away

Ce spunem prin cuvinte ramane infundat in arhiva. Ce uitam sa spunem e totul. Cand se uitau la fericirea altora se gandeau ca poate lipseste fericirea lor. Cand se uitau la fericirea lor le era frica ca urmeaza tristete. De ce el crede ca ea e cu mintea-n alta parte cand el ii spune repetitiv aceiasi fraza? Ce pacat ca nu stie -ea- cum sa uite din cand in cand, acolo unde duce drumul sigur. Ce pacat ca nu stia -el- ca ea ii urmarea conturul mainii cand el credea ca ea nu e atenta.
Si daca tot le e frica.
Daca timpul tot ii joaca pe degete.
Daca gandurile ei sunt in sus.
Daca ale lui merg inainte.
Cine are dreptul sa arunce cu vina? Care-i ala destept care zice intr-una ca unul trebuie sa ajunga sub pamant de rusine?
...
Si-au lasat corpurile sa mearga si gandurile in incaperi inchise. Nu au aer? Oare respira? Daca incepi cu sinonimie nu termini niciodata. Daca e sa termini vreodata atunci termini cu o antiteza.

Imortaliceste vorbind, nimic nu e previzibil sau Eu nu sunt Irina

Se intampla sa mergi aleatoriu pe strada si cineva sa te traga de mana spunandu-ti ca semeni cu alt om. Interesant. In momentul cu pricina treaba devine fishy si te gandesti cu ce poti fi tu de folos. Si care-i de fapt treaba.
'Oare vrea sa treaca strada, asteapta autobuzul? Oare ii e foamne, mie sigur mi-e putin foame...Cred ca ii e cald in bluza tricotata de lana. Negru, prea mult negru...plasa din mana stanga e prea grea. O ajut. Oare cum arata Irina? Eu nu seman nici macar nu soramea. Ce frumos e parul argintiu, ce ochi verzi, ce trasaturi frumoase.
Batranetea e batranete. Mi-e frica de ea, asta doar pentru ca nu vreau sa mi se spuna "Sarumana", sa zic te iubesc in ceasloave sau la biserica si spoi fals. E sigur prea cald afara pentru bluza de lana.'
- Si tu treci strada, Irina?
- Da, sigur. Va ajut cu plasa?
- Sarumana. Tu, voi tinerii..voi mai puteti, noi, noi ne ducem pe rand, unul dupa altul.
Ceva trebuie sa ramana, nu?
- Uite, ii duc niste cozonac lu' nepoata-mea.

I praise the sun its tributes

...

renunt la ochi care sunt ca doua cuburi de gheata cu menta
renunt la limba
renunt la buze care sunt visul constant al limbii
renunt la gat care e maneca vocii
renunt la inima caramelizata ca marul
renunt la plamani care sunt copaci ce se usuca fara sa vada luna
renunt la miros care e vanilie spalata de ploaie
renunt la palme care sunt 10 dorinte
renunt la maini care nu lasa linistea-n pace
renunt la haine care nu lasa vantul sa-mi danseze pe piele
si renunt la orice ar trai pur si simplu in ele
renunt...
si tu nu primesti nimic pentru ca pornesc din nou fara nimic.

Bob Dylan

Mi-ar place mie.

Vreau sa dau timpul pe fast forward, dar in timpul procesului astuia vreau sa ma opresc intr-o stare de vegetatie continua, timp in care invat. Vegetativ vorbind. Si da, stiu ca nu se poate.

Voi lua o pauza.
I'll be back (clicheic vorbind) dupa terminarea stresului.

wanted : Time

Eu,

Astazi imi ofer o pauza din lumea inchisa in patratelul de plastic,
Astazi vreau sa imi lipesc aripi de carton si sa zbor spre est,
Astazi cer sa dispara vointa,
Astazi fur o gaura de vierme sau un spatiu infinit de lectura,
Astazi totul e ploaie si cer de mare agitata.

Voi face o pauza, imi voi repara aripile si directia zborului, imi ofer imaginatie, ma pierd in timp, astept soare.

Maestrul papusar

mai...e si asta o lume.