luni, 27 septembrie 2010

I praise myself

There is an open field I lie down in a hole I once dug and I praise the sky.
I praise the clouds which are like lungs of light.
I praise the owl that wants to inhabit me and the hawk that does not.
I praise the mouse's fury, the wolf's consideration.
I praise the dog that lives in the household of people and shall never be one of them.
I praise the whale that lives under the cold blankets of salt.
I praise the formations of squid, the domes of meandra.
I praise the secrecy of doors, the openness of windows.
I praise the depth of closets.
I praise the wind,the rising generations of air.
I praise the trees of Rio and those that shall grow in London.
I praise the gardeners, the worms and the small plants that praise each other.
I praise the sweet berries of Georgetown, Maine and the song of the white-throated sparrow.
I praise the poets of Waverly Place and Eleventh Street, and the one whose bones turn to dark emeralds when he stands upright in the wind.
I praise the clocks for which i grow old in a day and young in a day.
I praise all manner of shade, that which I see and that which i do not.
I praise all roofs from the watery roof of the pond to the slate roof of the customs house.
I praise those who have made of their bodies final embassies of flesh.
I praise the failure of those with ambition, the authors of leaflets and notebooks of nothing.

I praise the moon for suffering men.
I praise the sun its tributes.
I praise the pain of revival and the bliss of decline.
I praise all for nothing because there is no price.
I praise myself for the way I have with a shovel and I praise the shovel.
I praise the motive of praise by which I shall be reborn.
I praise the morning whose sun is upon me.
I praise the evening whose son I am.

And I praise myself.
-am intrat prima pe lista, si ii laud pe cei care au creat o lista.
-sunt bugetara, ii laud pe toti cei care platesc taxe.
-sunt studenta la arte, laud toti artistii.
-sunt din nou boboaca, laud toti bobocii.
-sunt 'au plus pres de paradis' ,si habar nu am ce rol avea catherine deneuve in filmul asta

( nu stiu autorul sau titlul poeziei. )

vineri, 30 iulie 2010

NU stiu

Vara lumea trebuie prinsa in ace de gamalie. Asta pentru o mai buna fixare in spatiu. Cred ca prea ne plimba soarele dintr-un loc intr-altul. As dori sa stau locului o vreme.
Mie mi-ar placea sa ma agat intr-un cui.
Poate atunci...si astia maturi cu ochiii bulbucati care iti arunca cate vreo privire amenintatoare se vor uita la tine altfel. Ca deh, tu ai agatatura, ei n-au.

luni, 26 iulie 2010

dear kids,

Today I'd like to talk to you about a most interesting scenery, about a lot of dramatic things that took place there, about the people that made some action and changed something regular into something spectacular. I like telling you stories about love, for I believe the most enlightening thing you'll ever encounter will be love. Life, as i see it, is really not about money, it's not about losing hope and trying to find it. It's about realising there's always something to love. And there again, is it? I wanted to ask you kids, how do you see things? How are your monsters and little childhood games? How are cartoons lately? What do you talk about with your friends?
What I saw lately was usual, but it made me act differently. Like when your mom tells you to finish your plate and all you can think about is going outside and play. I wanted to play a lot, kids, I wanted to run around until my feet would start hurting. So I decided to play seriousely, and i managed to do a fine job. I saw a lot of people kids, they were different and pretty artistic. But there wasn't something peculiar about them, and I couldn't remember them as being extraordinary. I just can't wait to see you in college kids. To see you playing around seriousely.

vineri, 2 iulie 2010

acum ca e gata

pot sa-mi afund capul linistita intr-o perna,
sa ma trezesc tarziu si sa fiu mai ales lenesa,
sa ma bronzez si sa ma bucur de mine,
sa citesc multe carti faine,
sa renunt la cafea ,
sa ma bucur de muzica si filme,
sa ma bucur de mine,
sa ma bucur de el.

miercuri, 30 iunie 2010

luni, 28 iunie 2010

one down, two more to go.

vineri, 25 iunie 2010

dupa tipologii strict personale

De fiecare data cand ma gandesc la scrisul mamei imi intra in ochi multa fermitate ce parca inteapa. Tata scrie cu litere mari, intr-un fel matematic ce ma face sa transform "a"-urile in patratele. E ceva cu modul oamenilor de a scrie, poti sa-i cauti mai usor printre cuvinte, spatii si puncte. Eu chiar fac celeasi greseli gramaticale dintr-a Vlll-a. Cand vad ce scriu nu-mi place, desi acum nu scriu numai pentru mine si am ajuns sa-mi analizez de doua ori mai atent greselile. Apar mereu altele.

Am multe ticuri verbale, si-mi plac cuvintele incorigibile. Cateodata profii ma laudau pentru asta. Aprobau ori pentru ca vorbeam prea repede ori pentru ca vroiau sa scape de mine. M-am banalizat in ultima vreme sau m-am tampit. Nu pot sa aflu ordinea exacta. Am trecut prin adevarate procese de constiinta pentru ca nu reuseam sa gandesc cum trebuie. Scrisul meu o ia cateodata la stanga iar eu nu merg mereu dreapta. Am un mers stramb si o gandire stangace. Mi-ar placea sa ma trezesc de cel putin cinci ori pe zi. Logica mea e iluzorie. Sunt lenesa in toate momentele inoportune. Am terminat totusi scoala. Foaia de mai sus e din caietul de Romana pe care scriu de zor eseuri pentru bac. Mi-a placut mereu sa invat, mai putin anul asta. Nu stiu daca o sa reusesc sa inteleg pe deplin autori care-mi plac prea mult cateodata. Stanescu e genial, altcineva nu putea sa descopere mai bine cuvantul dupa un secol de ideologizare politica aberanta.

Cand termin ceva vreau mereu sa o iau de la capat.

duminică, 23 mai 2010

Nu ma inteleg..

..defel cu oamenii care se iau prea mult in serios.

o sa tac o vreme de acum.

vineri, 14 mai 2010

.

Puteau sa fie departe unul de altul veacuri intregi. Ea nu i-ar fi vorbit niciodata, iar el i-ar fi vorbit sec. Daca ar fi impreuna oare ce ar spune?

Eu as zice asa: "Bă, mi-e dor de tine."

marți, 27 aprilie 2010

Greşeală de tipar

Mi-ar plăcea să vorbesc ore în șir despre spirite protestatare. Să fiu mândră de generația mea și de rezultatele ei. Mi-ar plăcea să nu fi cunoscut vreun măscărici de președinte care să-mi reprezinte țara în 2 mandate. Ar fi plăcut să știu mai puține despre miniștrii noștrii de externe constipați, care cheltuie sume enorme pe laxative. Mi-ar plăcea să nu-mi fie milă de 80% din oamenii care trec pe lângă mine pe stradă, dar nu e așa.

Nu pot să înțeleg realitatea zilelor noastre. Nu pot să mă simt în largul meu printre conducători handicapați, ce trezesc repulsie. Nu pot să înțeleg atâția oameni care votează pentru a 2-a oară aceiași enormitate, care nu pot să observe lipsa evolutivă a țării în care își târâie picioarele, sau mizeria, sau boala, sau lipsa constantă a banilor.

Au fost mii de voturi cumpărate cu găleți și cizme de cauciuc și găini.

Cum e posibil să nu fi capabil să articulezi corect gramatical cuvinte din propria-ți limbă și să vrei să fi plurilingvist, sau un excepțional moralist? Cum să creezi greve generale în sisteme de învățământ deja îndobitocite, cum să ratezi volitiv generații întregi de copii, generații întregi de intelectuali, de bolnavi, de săraci, de pensionari, de medici, de bugetari în general, de mame, de mici afaceriști, de comercianți, de olimpici, de artiști?

De ce să fi supus, dependent, servil, umil și umilit?
De ce să fi constrâns, forțat, silit să te conformezi unor dobitoci patetici;
De ce să ajungi să accepţi statutul de cerşetor, să fi considerat ţigan?

Mi-e milă de părinţi ce îşi lasă copiii să crească în cluburi, de oameni ce au ratat primele staruri, ce suportau zilnic un discurs obtuz, stăteau la coadă pentru lapte şi poate nu îşi permit nici azi să mănânce nu-ştiu-ce fructe, să îşi cumpere haine sezoniere, să dețină o maşină, să plece într-o vacanță, să fie proprietarii unui apartament şi nu unei garsoniere. Nu cer egalitate în drepturi, nu merg pe principii marxiste, nu vorbesc de caractere deosebite sau o excepțională diplomaţie. Dar suntem patetici si cel putin muribunzi.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Play on


..asta e o cobza, rezultatul unei munci asidue ce a durat 2 zile. Inca nu e gata, dar am rabdare.

vineri, 9 aprilie 2010

Clair de lune et ma chambre


I hate it that sometimes people can't get eachother because they refuse to. Everything's preliminary: preliminary judgemental issues, preliminary purposes, preliminary facts. It's like a huge crime scene. All set up from before. I want to tell the world that I know I'm in love, to shout it out loud and pay it forward. Everybody should love and be loved in return. But the world's unfair and we-even I-know it. I want to let you people know that I suffer, I think of myself as creative. I work, I eat and I poop and everything's told and nothing's hidden. I sometimes want to unravel all I possibly can and let it all out and make myself known. Like being metaphorically naked. This guy I love, there's nothing profane about it. My words, unfortunately, sometimes are. I think of my love as something stark but purely coincidental. I did not search for it nor did I know how would it hit me or mesmerize me. I always played with pencils, shapes and forms. He made them glance and powerful. He doesn't know that. Therefore I plan on keeping this love I have alive and willing. I want him to see me as I am, as he does, as I want to become, as I hide among art magazines and favourite books. I want this love to know eachother's beds as we know them. I want to know his sleep. I want to be romantic and frank. I want to tell him all I possibly know through a look, through a short amount of time, a spark. I want the two of us not to be afraid of what's next, to just keep things simple.


Grown up or imature, read or not known, alone or together, alive or not, get some butterflies for your heart aches.

sâmbătă, 3 aprilie 2010

ca sera pour une autre jour.


imi fac curat si in ganduri si in bucatarie.
vreau sa zic (pentru mine) ca:
atunci cand singurul lucru care e aproape de cel mai fericit prototip de fiinta umana e la 800.000 de km distanta, incearca te rog sa faci un loc tuturor lucrurilor nesubstantiale de langa tine ca sa iti umplii timpul.
daca ceea ce e aproape de tine chiar si la 800.000 de km distanta e mai greu de atins, atunci cand te trezesti dimineata fi fericit ca esti doar jumatate de om.
daca singura fiinta care ti-e draga pare la cel putin 8--.--- km distanta, daca aceasta fiinta pare singura superioara si crede aceleasi lucruri despre tine, aminteste-ti ca o simbioza nu poate fi decat unitate stergand 800.000 de km distanta intr-o clipa.
daca clipa de azi e la fel ca si clipa de maine, daca zilele sunt ca si fetele blonde ce merg prost pe tocuri, fa-ti o favoare si cauta-l telefonic pe individ. reteaua iti poate da o pereche de aripi sa ajungi pana acolo.

luni, 29 martie 2010

un fel de homework



Am actionat impotriva fricii. Imi era frica de substanta. Nu orice fel de substanta, chimia nu mi-a placut niciodata. Ma gandesc doar la lucruri metafizice. Am stat o noapte treaza si am citit, scris si desenat; acum sunt agreabil de obosita. Tot e greu de crezut ca toate's doar toate si nimic mai mult, ca oamenii straini mie sunt la fel de agreabili ca orice altceva, necunoscuti, nici macar ca o imagine vizuala ce piere. La fel ca si cei aproape 30 de readeri ai mei. Va salut si-mi plac gandurile voastre.
Si avem de toate si n-avem nimic, putem calatori in jurul lumii cu un rucsac plin de carti si fara pic de curiozitate. Ce viata-i asta: fara o casa, fara zgomot sau fara caini? Daca am pastra macar memoria celorlalti. Dar cine o are? Daca mi-ar fi copilaria prezenta ca o treaba separata mie ar fi tare bine, am sta de vorba; asa pare ingropata. Cred ca trebuie sa fii neaparat tare batran ca sa iti recapeti memoria infantila. Si mai cred ca trebuie sa fie tare bine sa ai ganduri de om batran.

miercuri, 24 martie 2010

Portretul lui Dorian

- Ce parere ai despre arta?
- Este o boala.
- Dragostea?
- O iluzie.
- Religia?
- Inlocuitorul la moda al credintei.
- Esti un sceptic.
- Scepticismul e inceputul credintei.
- Atunci ce esti?
- A defini inseamna a limita.
...
- Da o definitie sexului nostru, il provoca ducesa.
- Sfincsi fara secrete.
Ea il privi zambitoare si spuse:
- Dar cat mai intarzie domnul Gray!

luni, 22 martie 2010

dontdrinkthecoffee

...In spatele fiecarui lucru frumos se afla ceva tragic. Dupa o iarna intreaga de chin au inflorit doar florile modeste.Dar sunt mult prea frumoase unele lucruri.

Cand vorbesti despre lucruri frumoase e ca si cum ai canta la o vioara deosebita, se raspunde la cea mai firava apasare a arcusului. A vorbi despre lucruri frumoase e cea mai frumoasa infuentare. Iti proiectezi prin frumusete sufletul intr-o forma gratioasa si-l lasi sa ramana acolo o clipa;
E frumos pana si ecoul unor lucruri frumoase. Si ce e frumos hotarati voi; eu oscilez intre Prieten, somn si carte, a lua in brate sau o alergatura buna. Mai sunt cateva, mereu sunt mai multe, multe pe care n-are rost sa le mai spun aici.

"Sa convertesti un temperament intr-un altul e ca si cum ai lucra cu un fluid subtil sau cu un parfum straniu: exista o adevarata bucurie in aceasta - probabil cea mai satisfacatoare bucurie ramasa noua intr-o epoca atat de limitata si de vulgara precum epoca noastra, o epoca grosolan carnala in placerile ei si grosolan banala in scopuri". Oscar Wilde.
- poate fiecare epoca a fost vulgara si grosolana in felul ei.
- poate sunt aceleasi proleme si azi, si vor fi aceleasi probleme si de acum inainte
- poate primavara e plina de zambile ani de-a randul.

duminică, 21 martie 2010

no strings attached


paperwork


"viata insasi e prima si cea mai mare arta,iar celelalte arte sunt doar pregatirile ei."

duminică, 14 martie 2010

joi, 25 februarie 2010

.

I'm sitting at the other end of the world, being tired after the trip,
I'm wondering why the hell didn't I find here the other half of my spirit.
so..where did you go?

marți, 23 februarie 2010

Cateodata scriu 3 cuvinte

Ma simt bine cand scriu. Imi place locu' asta, habar n-am daca si locul ma place pe mine.
O sa imi pun ceasul sa sune peste 3 luni de zile. Bac, Admitere, Facultate.Bucuresti murdar si Lipscani in constructie,metrou si cursuri si seminare si oameni noi si CV-uri si munca.
Cred eu ca o sa imi placa.
A doua varianta utopica e Timisoara frumoasa, cu ardeleni, anticariate si liniste. Prieteni si rude, cursuri si seminare si munca in facultate. Munca e peste tot. Cred eu ca si varianta asta o sa imi placa.
A fost fain liceul, aproape imi pare rau ca incep sa-l privesc in retrospectiva.

Have a nice week, listen to good music and enjoy your friends... But you knew that already.
I'm young.

luni, 22 februarie 2010

Nu.

Ma enerveaza oamenii cateodata.
Sunt mizerabili, abereaza si dorm.
Ca sa iubeasca trebuie sa sara mereu peste Marele Zid. Oamenii nu mai stiu ca iubirea-i si panteista, ca vin din pamant si se intorc in pamant. Oamenii distrug.
Azi urasc un om si apoi pe toti ceilalti, luati individual, pana la penultimul om, apoi ultimul si apoi neomul . Ma chinui sa uit banalitati si beaucoup de grands choses. Ma uit la mine si ma vad pe mine, aiurea e cand ma uit in jur. Privelistea e trista. Sunt doar oameni tristi, saraci, bolnavi sau batrani. Cand vad batrani incep sa uit de problemele mele, la fel de banale sau marete.

Imi este dor.

Vreau sa ma trezesc intr-un varf de munte.
Vreau sa stau pe o culme si sa vad toti norii sub mine,
iar sub nori lumea,
sub lume pamant.

luni, 25 ianuarie 2010

Cateodata mi-e dor de voi dar mi-e frica ca n-am ce sa va spun.

De cateva zile imi este somn si frig mai aprig ca niciodata.
Mi-e prea frig sa fiu metaforica, pozitiva sau optimista.
Zilele astea ma chinui cu mine.

...va urez o vara lunga si calduroasa.

miercuri, 13 ianuarie 2010

La umbra copacilor in floare

Intr-o lume perfecta timpul exista doar din punct de vedere ideatic...ca si constiinta timpului pierdut, morala, adevarul...dreptatea.
In lumea mea somnul exista in momente neprielnice, nimeni nu-mi spune de ce are el treaba cu mine...nu i-am facut nimic,cred.
Tot in lumea mea vreau sa ma mut pe lumea cealalta(cu printi si printese), apoi zic ca "nu-i nimic" si nu-mi mai fac bagajele...apoi ma supar si tac;
In lumea altora e cald acum si e bine...si m-as muta la ei dar nu ma cheama nimeni..
In lumea...cui?nu exista tampenie si strazile sunt intinse campii scaldate de soare.