Mixed conditionals

"Gandul zboara, cuvintele merg pe jos."

Nu reusesc sa imi amintesc cine a zis asta, dar de aici trebuie sa porneasca toate intrigile. A aspira inseamna cautare la modul cel mai general posibil. Poate ne nastem stiind si invatam sa gasim adevaruri stiute. Intr-un fel de lupta bolnava cu gandul, poetul cauta si asterne, omul simplu se loveste de Idee si o transcrie. Alergam dupa cuvinte si pierdem ganduri in cine stie ce neant. Ce ar fi daca le-am transpune mereu pe toate in cuvinte, ce ar fi daca nu am mai zbura dupa ganduri si ele ar fi pe pamant?

Maini si umbrele.

Ciudata senzatie sa renunti. Dimineata te uiti in zatul de cafea si iti spui ca vrei sa schimbi lumea. Seara te intorci pe aceiasi strada si vezi ca lumea ori se schimba singura ori te-a schimbat pe tine. Adormi. Renunti la gand pana a 2-a zi dimineata.

E maine. Te gandesti subit la momentul in care un roman a inventat stiloul. Il vezi scriind pe o foaie 'naivitate'. Crezi ca ne-a lasat doar cu o calimara si cu o idee. Acu' filosofezi, pronunti cateva cuvinte si apoi ultimele cuvinte pe ziua Maine. Surazi incet, dar ca pentru sine. Cineva te aude.

Poimaine. Speli cana de cafea si iti amintesti ca avea o rochie de seara din matase si purta la gat un medalion de argint. Speli zatul din chiuveta. Pleci pornind alene pe aceiasi strada pe care vii. Aparent toata lumea pleaca. Ti-e dor.

Ziua-de-dupa-poimaine. Dimineata. Pleci. Inainte de asta incui usa. Cineva matura strada. "Inca un vin!". Copacii se invartesc odata cu lumea, esti chiar in mijlocul vartejului. Ne place viata...Unde-i tricoul tau? Al tau era rosu, serile sunt gri...

Gandindu-te la ieri: E gata saptamana?...Apres moi deluge!

De azi si de maine. Mi-e dor. Sa uit umbrela, sa ploua, sa intarzii si sa alerg, sa ajung tarziu cu parul ravasit si cu o explicatie in maneca. Sa nu am telefon si sa scriu o scrisoare, sa ma joc in nisip. Sa ma vada, sa il strang de mana.

Bellerofonte si Pegas

Nu am fost niciodata sigura sau singura.

Mi-e aproape imposibil sa fiu categorica.

Mi-e usor sa simt si sa ma zbat dar e greu sa gasesc vreo logica in asta. Cred ca femeile gasesc foarte rar vreo logica, la fel cum nimeni nu e logic, poate doar robotic.

Stiu ca se pot face multe, am incredere ca eu insumi pot face multe.

Nu cred ca imi este prea des frica dar azi imi este frica.

Am o carte frumoasa despre viata si opera lui Michelangelo. Ziarul in schimb e neatins. Vanzatoarea nu stia ca e gratis ce era gratis. Cica era ultima bucata.

I <3 people

12 jumatate si nu pot sa inchid ochii. Poate mai astept jumatate de ora si nu pot sa inchid ochii, sau poate numar fara sa vreau minutele. Sau poate nu e asa.

Poate e o luna plina de lumina not-so-human-friendly(ca deh, eco-friendly sigur nu poate sa fie)

Nu lumina in sine ma face sa respir adanc, cat ma tin plamanii si caile respiratorii, ca si cum as inghiti lumea dintr-o rasuflare si apoi as avea un sentiment super-eroic de posesivitate pentru ca lumea ar fi a mea si nu as vrea sa o impart cu nimeni...Cat despre treaba cu respiratul din toate puterile, un fel de teoria-relativitatii-varianta-hippie, prietenii uneori te fac sa respiri ca si cum nu ai mai fi cunoscut experienta, sau ai fi in varful muntelui cat mai aproape de cer si de vant si ai avea o chestie microscopica sub picioare si vaz, care alearga si despica dar e mult inferioara inaltimilor...etcetera.

Daca-i ziua unui om cu pseudonim de prieten, sau daca e o zi oarecare pe care o bei metaforic stand la o masa cu un om cu pseudonim de prieten, daca mai dansezi pe melodia lu Zorba cu mainile pe sus par example, sau pictezi povesti in cuvinte variate si colorate, din alea cu 'pardon my french' si mai ai si un sentiment pur, iesit din comun, ce pare real si pasnic si aproape de fericire ca ai cu cine imparti viata si moftu'/rile...atunci te uiti iar la lumina de afara si zici: "Ce frumos!" si astepti sa inchizi ochii.

Si la fiecare om cu pseudonim de prieten adunat,marchezi momentul ca sfarsitul unei epoci si inceputul alteia, moment pe care l-ai inceput si sfarsit cu ei, momente reminiscente care dureaza cu lecitina si perseverenta daca nu cu incapatanare. Sunt momente care inca te lasa sa cresti, care te intregesc ca pe orice om marunt, te elibereaza si te trimit sa dansezi. Si dansez. Si asta pentru ca pe langa momentul cu pricina celelalte sunt toate neesentiale, iar eu ca om marunt imi vreau sufletul fericit pe o corabie faina, ce pluteste prin grau si e incalzita de soare.

Things fall apart

"Turning and turning in the widening gyre

The falcon cannot hear the falconer;

Things fall apart; the centre cannot hold;

Mere anarchy is loosed upon the world." W.B.Yeats

I tried to jogg in preference to sleep, to sing instead of listening, to drink if thirsty, to search for windows surrounded by walls, to be on-line if ever out of touch; a sort of vacation.

I still run when I feel like hiding, let aside rules or proper clothing.

...si-mi place sa ma vad jucand freesbee.doar azi.

In alta ordine de idei, deja mi-e dor de vara; s-au ingalbenit copacii...oarecum.