Epic

" There exists a creature which is perfectly harmless; when it passes before your eyes you scarcely notice it and forget it again immediately. But as soon as it invisibly gets somehow into your ears, it develops there, it hatches, as it were, and cases have been known where it has penetrated even into the brain and has thriven devastatingly in that organ, like those pneumococci in dogs that gain entrance through the nose.
This creature is one's neighbour"

Am uitat ca am vecini. Acasa incepe cu o singura usa ce duce la intrarea intr-o cladire. Si-mi place asa, ca e mai simplu.

Imi place si Rilke, printre altele.

Despre antecamere si subterfugii

Probabil e un loc in care fiecare om isi impacheteaza gandurile, le aduna gramada si le lasa intr-o gramada, zi dupa zi. Probabil in interiorul omului e o camera spre care alearga zilnic, dupa care fuge bezmetic ca sa se ascunda. In interiorul camerei poate e intuneric sau pur si simplu liniste, la fel cum poate fi o camera fara pereti, fara podea sau tavan.

Cand omul vrea sa se ingramadeasca in propria amestecatura se tranteste haotic pe primul gand, se bucura copilareste de primul oftat sau stranut. Omul atunci nu mai e ca toti altii, e fiinta impacata cu sine, se bucura ca si cand ar scapa de boala, ca si cand ar castiga la loterie. In camera aia nestiiuta de nimeni poate alerga kilometrii, poate sa planga chinuit sau sa se spele de sare. In camera aia nestiuta de nimeni nu mai e judecata sau pret.

Camera mea e ca o scena in semi-intuneric. Scena e mereu mare, la fel ca si spatiul infinit ce o inconjoara. Eu, om proaspat fugit de judecata stau in mijloc si imi prezint monologul. Audienta sunt tot eu, spectator cu privire ampla, critic. Eu imi construiesc casa pe scena, o invelesc in matase, o imbat cu ierburi si ii pun geamuri de chihlimbar taiat in reliefuri. Eu nu am nevoie decat de mine ca sa pot continua si monologul, de aia incerc mereu sa fiu bine. Iar cand e nevoie si de lumina, decupez usor cortina sau aprind stroboscopul.

Eu am fugit mereu de rolurile principale; am jucat unul singur, intr-o piesa de 17 acte, ce inca continua.

A 6-a singuratate. Paler

'Nu-i adevarata povestea ca oamenii au descoperit focul lovind doua pietre.
Focul a aparut altfel, cand singuratatea primului om s-a lovit de prima intrebare,
cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta,
sa-si lumineze mainile
si teama de el.
Poate focul n-a fost decat un mijloc de a lupta impotriva cenusii,
cand vulturii coboara in noi
si ne temem.'

" Cat despre intelepciune, ea reprezinta un domeniu in care nu mi-am facut niciodata iluzii. Zeita Atena mi-a zambit intotdeauna ironic."

Trecut de noapte and into the morning sau melodrama de seara

...
Sau for ever more

Pentru ca azi nu merita mai mult decat o ploaie,o melodie,un tren si un drum.
Sau maine de asemenea.
http://www.youtube.com/watch?v=XcCMCVM-K_Y