Praise you

Cateodata totul se misca in relanti. I'm happy si-mi amintesc de prispa incalzita de soare infundata de iarba undeva la munte.

Elogiul hartiei

Eu propun sa ne purtam cu totii notitele in buzunare infinite si incapatoare. In prealabil pot fi spalate si reciclate dupa o lunga nefolosire. Au modestia de a-si sterge urma in cele mai imposibile spatii, iar atunci cand insista sa ramana in viata sunt doar mogaldetze de materie cartonata. Insa notitele isi manifesta intotdeauna importanta dupa caz. Nimeni nu le contesta prezenta incontestabila. De la un caz la altul ele supravietuiesc. Fiind aruncate la gunoi ele isi saluta surorile in groapa de la marginea orasului. In final, unii au mai multa incredere in puterea notitei decat vecinii lor de bloc. Eu ma pliez dupa caz - masina de spalat le face simtita prezenta.

Ochiul purtatorului

Umbra acopera ochiul purtatorului si lumina se zbate subtil intr-o cadere libera pe obrazul stang. Cu ramificatii albastre irisul cauta priviri indoielnice sau extaziate.
Avem de ales: un ochi caprui cazut in pamant, niste bucle blonde laminate de soare si privirile prietenoase ce absorb in nestire negrul lasand loc valurilor.
Ochiul purtatorului se insenineaza, obrazul surade: era covarsit de privire. Niste ochi verzi patrund in albastru intr-o revarsare a ploii. Ce avea sa faca acum ca totul era in contururi clare, precise? Ei bine, ochiul purtatorului radiaza, canta primavara, mereu orbit de caldura ce va sa vina, mereu uitand de literele ce-i dansau pe hartii deja scrise.

alike self-portrait in a convex mirror

I tried each thing, only some were immortal and free.
Elsewhere we are sitting in a room where no candlelight burns.
It dimms the light down, a little at a time.
Waiting for someone to come.
No words are spoken.
This should be all..

orele

...Plecam?

Ei

Mi-ar fi placut sa vada ca un nimic marunt nu devine gigant fara puterea imaginatiei, si sa simta o oarecare caldura amestecata cu indoiala. Mi-ar fi placut sa uite gheata undeva la calota polara. Mi-ar fi placut sa isi aminteasca trecerea timpului ca un proces natural si nu o ardoare, pentru a simti din nou ca totul e real sau coplesitor. Mi-ar fi placut sa vada primavara din calendar ca si prospetime, fara indoiala repetitivitatii, sa simta cum totul e gresit din imbold, nu din stabilitate. A trecut ceva timp de cand ce era altfel a devenit banal sau ireal de absurd. Ce e absurd e cateodata frumos totusi. Mi-ar fi placut sa isi dea uneori seama de asta. Lucruri ca teatrul absurd, pictura abstracta, creativitatea ideatica nu erau doar sursa de rivalitate ci inspiratie. Poate lumea are tendinta sa fie absurda la inceput, pentru ca apoi sa isi piarda pur si simplu ironia, comicul.

Probabil refuza acceptarea, probabil ignora semnele opulente din rigiditatea mecanicitatii, probabil ei ca fiinte nu stiu sa arate iubire din frica, probabil iubirea devine si ea banalitate, trivialitate sau rit. Din nou acelasi rit? Nu. Ei nu pot vedea schimbarea decat prin dioptriile lentilelor. Din nou miros de primavara? Nu. Nasterea nu mai accepta de mult semne de intrebare. Din nou criza? Nu. Nimic real nu presupune pret, mecanism, confruntare, cerere sau oferta...economie.

Tot timpul ma gandesc la schimbare. Singurul lucru neschimbabil e produsul finit. El de ce s-ar intoarce inapoi la inceputuri daca acum poate exista linistit pe piata? Nici un sentiment de mila amestecat cu tristete, cu impasibilitate, cu neliniste, cu ignoranta nu poate fi sters de pe piata. Sunt elementele obligatorii crizei. Si ei nu pot renunta la criza din responsabilitate.

Ar fi o placere sa fiu oarba, ar fi o placere sa ma transform intr-o marioneta, as fi cu usurinta ignoranta. Probabil e un sentiment de genialitate in toti cei care poarta logouri, in cei care se ascund in spatele mastilor, in cei care asteapta atentie sau o cersesc cu nepasare, in cei cliseici, cei noi aparuti, cei categorizati si impartiti, etalonati, codificati si vanduti pe rafturi frumos aranjate. Si totusi de ce sa nu urlii pentru libertatea alegerii daca nu pentru libertatea propriei persoane? De ce sa nu fii incurajat in a face alegerea corecta decat prin taierea aripilor? De ce sa Pierzi decat sa te simti Castigat.
De ce sa ajungi mandru ca iti amintesti atat de bine lectiile de la scoala, spunandu-ti ca si oamenii, la urma urmei, merg la fel, cu capul in jos, pe besica asta mare ce se invarte?