miercuri, 30 iunie 2010

luni, 28 iunie 2010

one down, two more to go.

vineri, 25 iunie 2010

dupa tipologii strict personale

De fiecare data cand ma gandesc la scrisul mamei imi intra in ochi multa fermitate ce parca inteapa. Tata scrie cu litere mari, intr-un fel matematic ce ma face sa transform "a"-urile in patratele. E ceva cu modul oamenilor de a scrie, poti sa-i cauti mai usor printre cuvinte, spatii si puncte. Eu chiar fac celeasi greseli gramaticale dintr-a Vlll-a. Cand vad ce scriu nu-mi place, desi acum nu scriu numai pentru mine si am ajuns sa-mi analizez de doua ori mai atent greselile. Apar mereu altele.

Am multe ticuri verbale, si-mi plac cuvintele incorigibile. Cateodata profii ma laudau pentru asta. Aprobau ori pentru ca vorbeam prea repede ori pentru ca vroiau sa scape de mine. M-am banalizat in ultima vreme sau m-am tampit. Nu pot sa aflu ordinea exacta. Am trecut prin adevarate procese de constiinta pentru ca nu reuseam sa gandesc cum trebuie. Scrisul meu o ia cateodata la stanga iar eu nu merg mereu dreapta. Am un mers stramb si o gandire stangace. Mi-ar placea sa ma trezesc de cel putin cinci ori pe zi. Logica mea e iluzorie. Sunt lenesa in toate momentele inoportune. Am terminat totusi scoala. Foaia de mai sus e din caietul de Romana pe care scriu de zor eseuri pentru bac. Mi-a placut mereu sa invat, mai putin anul asta. Nu stiu daca o sa reusesc sa inteleg pe deplin autori care-mi plac prea mult cateodata. Stanescu e genial, altcineva nu putea sa descopere mai bine cuvantul dupa un secol de ideologizare politica aberanta.

Cand termin ceva vreau mereu sa o iau de la capat.