sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Abyssal

But then, she stopped in front of the distinct sound of wind and saw the possibilities. Was she to leave? Was she to stay? Was she to run? No. She was to...

luni, 19 ianuarie 2009

Happy ending

When I'm old I'll need a porch for sipping my coffee,
for leaving the cake in springtime breeze
to get cold.
I'll have my cozy sofa and a couple of cushins,
so that my eyes would rest on that childhood dream
and feel bold.
I'll need a black wild dog remembering strength,
I could call him Jersey...or try
any other name,
I'll rejoin my family, bit by bit I could call them for suppers,
then buy fries from McDonald's
or cook them a feast.

When I'm old I'll have my own special freedom,
I'll travel through China and see the Great Wall
then think about Egipt on my way home.
I'll hold the hand of someone I love,
I'll feel how love can never grow cold,
loving the loved one,
loving a friend,
or a nephew.

Before I die I'll ask for some leather pants and a suitable jacket
I'll tell them I'm high and they should leave me alone,
for once more,I'd love to crave for the freedom,
same freedom I had as a 17 year-old.

duminică, 11 ianuarie 2009

'American Beauty'

Atunci cand filmul American Beauty s-a lansat in '99, nimeni nu a mentionat ca fundamentul filmului era descrierea frumusetii unei pungi purtate de vant, o punga roasa de praful de pe strazi, o punga banala, o punga ce avea o intalnire romantica cu lumea si te invita la joaca. Inspiratia a 5 premii academice.

And here it goes:

It was one of those days when it's a minute away from snowing and there's this electricity in the air, you can almost hear it. And this bag was, like, dancing with me. Like a little kid begging me to play with it. For fifteen minutes. And that's the day I knew there was this entire life behind things, and... this incredibly benevolent force, that wanted me to know there was no reason to be afraid, ever. Video's a poor excuse, I know. But it helps me remember... and I need to remember... Sometimes there's so much beauty in the world I feel like I can't take it, like my heart's going to cave in.

Nu stiu de ce pana si cele mai banale obiecte te misca. Totusi, se intampla tot timpul.

joi, 8 ianuarie 2009

Odata

Ei vorbeau despre noutate. Descopereau pe rand cuvintele si le vedeau prin alte semnificatii. Ei vorbeau prin iubire. El era acum sau atunci in gandurile ei. El ii va promite totul cand ea va face la fel. Visa la propriul lor balon de sapun. O lume separata. Un tot uitat si in curs de prelucrare. El o remonta cu fiecare punct sau virgula. Lipea cu grija cuvintele in noul puzzle. Ei erau fericire. La fel ca alb si negru se amestecau. Acum totul e gri.

time that you won?

Visare si ratiune

Visare si Ratiune.
- De cate ori le zambesti oamenilor intalniti pe strada?
- Este ceva in unele persoane care iti ofera lumina, acelora le zambesc tot timpul. Altii au nevoie de propria-ti lumina, pe care o ofer prin cuvinte, dar nu e atat de simplu. Dai atunci cand primesti si oferi tot atunci cand nu mai poti sa respiri daca nu faci asta.
- Unde vrei sa ajungi?
- Vreau sa spun ca pierzi. Tu ai fi cel care pierde daca ai zambi neincetat fara ca oamenii sa iti zambeasca. Zambetele sunt atat de multe si sunt atat de putine cele care te strapung si te salveaza. Spun ca lumea e prea mica si viata prea scurta ca sa nu fie totul deosebit. Gandeste-te la apasarea unui sarut, gandeste-te la un drum pe care il faci dupa voia pasilor, la unicitatea desenelor atat de esentiale propriei existente.
- Eu zambesc mereu si fara sa vreau primesc inapoi tot ce mi se cuvine. Dar nu e bine deloc! Ce fac acum?
- E bine daca te implineste...
Se spune ca nu e drept sa fi involuntar actiunilor altora, la fel cum nu e drept sa astepti rugaminte sau iertare. Nu e corecta cafeaua in bataia noptii cand doar dimineata doresti insufletit dar lipsit de vigoare inlaturarea somnului. De ce exista si fiinte nocturne? Pentru ca nu e corecta nici virtutea cand egoismul dicteaza muzica in culorile electrice ale jazzului. Prin urmare bataia vantului si valtoarea dansului frunzelor cazatoare este absolut perfecta. Acum si doar acum nu e corecta atitudinea mea sau a altora. Accept deci traiesc. Obosesc dar ard. Adorm, ma sting...
Ce este spiritualitatea daca nu arta? Oare sunt asemeni unui proscris pe pamant? Vii si mortii traiesc mereu laolalta? Imi visez sufletul o picatura de apa in desert, cu o infinita curiozitate a oceanului. Ma apropii de abis si doar cazatura imi este extaz si viata, traire si rit. Nisipul este mereu asteptare si continuitate, pentru ca eu imi dezvolt sufletul pe terenuri nefertile dar am un infinit continut spiritual. Ratiunea o purta din nou spre visare si traia neputincioasa ce ii dicta subconstientul.
- Ai incercat sa fi constructiv?
- De ce sa pari constructiv cand adancul tau este format din vise? Totusi...sunt. Unde iti ascunzi gandurile?
- La doi centimentri de nebunie.
Dar ratiunea incepuse sa priveasca o toamna tarzie, una din cele in care obrajii iti iau foc si ochii iti sunt incetosati de racoare. Isi aduse aminte de momentul in care isi incalzea mainile pe ceasca de cafea fierbinte si nu realiza de ce acea substanta febrila se contopea deseori cu mintea, sufletul si propria-i substanta. Tot ce dorea era sa priveasca viitorul apus.
- Pentru tine apusul n-o sa fie niciodata linistit, pentru ca vei fi mereu cu gandul in zori.
Intr-adevar gandi ea, blestem si ardoare. Cum e posibil ca ochii sa vada altceva decat simpla realitate?
- Haide sa construim o piramida. O constructie pornita din imaginatie, formata din cuvinte. Daca nimic nu este real atunci visarea va fi mereu aproape de idealitate. Noi construim simplu,iar lucrurile simple vor trai vesnic. Tu stii asta.
Dar ea se gandea la propria-i constructie, atat de fragila. Gandurile nu erau menite sa fie atacuri si ochii trebuiau sa priveasca doar minunea. Ce mai este primordial acum? Isi privea propria imagine de departe, nu se vedea luptand. Renuntase la dezvoltare, apropiindu-se din nou de visare.
- Haide sa construim piramida, ii spuse visul insasi.

'the language of the age is never the language of poetry'

Poetry withered under the dust of time, pure abstract thinking, frenzy alleviated by skeptics, adventurous sentimental ideals, colourful vice, graceless or mechanical, stiff unbending concrete, an inherent language, never a piano's nocturne, no rhapsody, no concerto, sporadic bohemic appearances, notions of poetry, strike of understatements, infinite amount of creation, consumerism, comercial air, artistry.

...Bright orange colors of sunset

marți, 6 ianuarie 2009

Aripi de zapada

Nu stiu de ce fulgul ala alb si perfect de azi dimineata a ales sa imi atinga cu neglijenta manusa. A cazut foarte frumos si lin si a aterizat intr-o materie lanoasa si calda, s-a topit fara suferinta si fara regret, a sclipit pret de cateva clipe si a ales sa nu atinga pamantul.

Nu contau toate petalele de gheata care ajungeau pe caciuli sau gene, care acopereau parbrize, sau noianul care impiedica oameni sa ajunga pe trotuare de zapada. Doar un fulg alb si perfect mi-a jucat in palma. Cat timp a fost purtat de vant ca sa aleaga apoi sa se odihneasca? Oare ce a simtit intr-o ceata vascoasa numita cer?

Cinci laturi si sute de cristale de gheata. Fulgul ala alb si perfect de azi dimineata avea totul in laturi perfecte inghetate de frig. Ce ar fi daca ar ninge tot timpul? Daca avem o Mare Neagra, una Mediterana si cateva altele cum ar fi sa avem o Mare de zapada pe strazi, care sa inunde pamantul, sa opreasca masinile cu tot cu lanturi antiderapante si cauciucuri de iarna si sa tina oamenii in casa. Poate daca am fi inchisi in casa am avea timp sa privim. Sa iti alegi pur si simplu o fereastra si sa observi nu a stricat nimanui niciodata. Nu? Mai poti inca sa visezi iarna?

va urma...

luni, 5 ianuarie 2009

Ceva Dorothy Parker?

'Razors pain you;
Rivers are damp;
Acids stain you;
And drugs cause cramp.
Guns aren't lawful;
Nooses give;
Gas smells awful;
You might as well live.'

But, honestly

Poate din incercarea de a prelungi o stare totul se extenueaza si se stinge, iar in zorii zilei niste ochi insetati de vis vor sa renunte la realitate si sa salute amical subconstientul.

Uneori se cauta vesnicia prin scriere, iar uneori cuvintele devin arta; cateodata simt cum capat un usor continut abstract la gandul ca vorbele mele sunt palpabile si pot capata nemurire. Uneori ma gandesc la bataia vantului si la dansul frunzelor calatoare doar pentru ca si toamna face parte din mine, la fel ca si iarna, si...restul anotimpurilor.

Am invatat sa accept, am invatat in detaliu ce inseamna sa preiau creatia altora pentru a a fi la randu-mi creatoare. Apoi am obosit, am simtit cum petalele-mi cu nuante grave cereau odihna, eventual somn si apoi o noua trezire. Acum stiu ca exista si fiinte nocturne, ca exista muzica si ca aceasta depinde de propria-mi fiinta si e in contrast cu preferintele altora. Mai exista alb si negru, linii trasate cu o mana a nesigurantei, iubire in diferite forme, dans si plutire.

Povestea continua, isi schimba culorile ca si Jack White inaintea concertului, isi schimba locul ca in experimentele din filme de Kubrick, sau spune ca in Fight Club ca asta e viata ta si se termina un minut dupa altul. Oricum ar iesi pana la urma, enjoy!