Poate din incercarea de a prelungi o stare totul se extenueaza si se stinge, iar in zorii zilei niste ochi insetati de vis vor sa renunte la realitate si sa salute amical subconstientul.
Uneori se cauta vesnicia prin scriere, iar uneori cuvintele devin arta; cateodata simt cum capat un usor continut abstract la gandul ca vorbele mele sunt palpabile si pot capata nemurire. Uneori ma gandesc la bataia vantului si la dansul frunzelor calatoare doar pentru ca si toamna face parte din mine, la fel ca si iarna, si...restul anotimpurilor.
Am invatat sa accept, am invatat in detaliu ce inseamna sa preiau creatia altora pentru a a fi la randu-mi creatoare. Apoi am obosit, am simtit cum petalele-mi cu nuante grave cereau odihna, eventual somn si apoi o noua trezire. Acum stiu ca exista si fiinte nocturne, ca exista muzica si ca aceasta depinde de propria-mi fiinta si e in contrast cu preferintele altora. Mai exista alb si negru, linii trasate cu o mana a nesigurantei, iubire in diferite forme, dans si plutire.
Povestea continua, isi schimba culorile ca si Jack White inaintea concertului, isi schimba locul ca in experimentele din filme de Kubrick, sau spune ca in Fight Club ca asta e viata ta si se termina un minut dupa altul. Oricum ar iesi pana la urma, enjoy!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu