Ma enerveaza oamenii cateodata.
Sunt mizerabili, abereaza si dorm.
Ca sa iubeasca trebuie sa sara mereu peste Marele Zid. Oamenii nu mai stiu ca iubirea-i si panteista, ca vin din pamant si se intorc in pamant. Oamenii distrug.
Azi urasc un om si apoi pe toti ceilalti, luati individual, pana la penultimul om, apoi ultimul si apoi neomul . Ma chinui sa uit banalitati si beaucoup de grands choses. Ma uit la mine si ma vad pe mine, aiurea e cand ma uit in jur. Privelistea e trista. Sunt doar oameni tristi, saraci, bolnavi sau batrani. Cand vad batrani incep sa uit de problemele mele, la fel de banale sau marete.
Imi este dor.
Vreau sa ma trezesc intr-un varf de munte.
Vreau sa stau pe o culme si sa vad toti norii sub mine,
iar sub nori lumea,
sub lume pamant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu