gotta love history

two down.one more to go

one down, two more to go.

dupa tipologii strict personale

De fiecare data cand ma gandesc la scrisul mamei imi intra in ochi multa fermitate ce parca inteapa. Tata scrie cu litere mari, intr-un fel matematic ce ma face sa transform "a"-urile in patratele. E ceva cu modul oamenilor de a scrie, poti sa-i cauti mai usor printre cuvinte, spatii si puncte. Eu chiar fac celeasi greseli gramaticale dintr-a Vlll-a. Cand vad ce scriu nu-mi place, desi acum nu scriu numai pentru mine si am ajuns sa-mi analizez de doua ori mai atent greselile. Apar mereu altele.

Am multe ticuri verbale, si-mi plac cuvintele incorigibile. Cateodata profii ma laudau pentru asta. Aprobau ori pentru ca vorbeam prea repede ori pentru ca vroiau sa scape de mine. M-am banalizat in ultima vreme sau m-am tampit. Nu pot sa aflu ordinea exacta. Am trecut prin adevarate procese de constiinta pentru ca nu reuseam sa gandesc cum trebuie. Scrisul meu o ia cateodata la stanga iar eu nu merg mereu dreapta. Am un mers stramb si o gandire stangace. Mi-ar placea sa ma trezesc de cel putin cinci ori pe zi. Logica mea e iluzorie. Sunt lenesa in toate momentele inoportune. Am terminat totusi scoala. Foaia de mai sus e din caietul de Romana pe care scriu de zor eseuri pentru bac. Mi-a placut mereu sa invat, mai putin anul asta. Nu stiu daca o sa reusesc sa inteleg pe deplin autori care-mi plac prea mult cateodata. Stanescu e genial, altcineva nu putea sa descopere mai bine cuvantul dupa un secol de ideologizare politica aberanta.

Cand termin ceva vreau mereu sa o iau de la capat.

Nu ma inteleg..

..defel cu oamenii care se iau prea mult in serios.

o sa tac o vreme de acum.

gata

.

Puteau sa fie departe unul de altul veacuri intregi. Ea nu i-ar fi vorbit niciodata, iar el i-ar fi vorbit sec. Daca ar fi impreuna oare ce ar spune?

Eu as zice asa: "Bă, mi-e dor de tine."

Greşeală de tipar

Mi-ar plăcea să vorbesc ore în șir despre spirite protestatare. Să fiu mândră de generația mea și de rezultatele ei. Mi-ar plăcea să nu fi cunoscut vreun măscărici de președinte care să-mi reprezinte țara în 2 mandate. Ar fi plăcut să știu mai puține despre miniștrii noștrii de externe constipați, care cheltuie sume enorme pe laxative. Mi-ar plăcea să nu-mi fie milă de 80% din oamenii care trec pe lângă mine pe stradă, dar nu e așa.

Nu pot să înțeleg realitatea zilelor noastre. Nu pot să mă simt în largul meu printre conducători handicapați, ce trezesc repulsie. Nu pot să înțeleg atâția oameni care votează pentru a 2-a oară aceiași enormitate, care nu pot să observe lipsa evolutivă a țării în care își târâie picioarele, sau mizeria, sau boala, sau lipsa constantă a banilor.

Au fost mii de voturi cumpărate cu găleți și cizme de cauciuc și găini.

Cum e posibil să nu fi capabil să articulezi corect gramatical cuvinte din propria-ți limbă și să vrei să fi plurilingvist, sau un excepțional moralist? Cum să creezi greve generale în sisteme de învățământ deja îndobitocite, cum să ratezi volitiv generații întregi de copii, generații întregi de intelectuali, de bolnavi, de săraci, de pensionari, de medici, de bugetari în general, de mame, de mici afaceriști, de comercianți, de olimpici, de artiști?

De ce să fi supus, dependent, servil, umil și umilit?
De ce să fi constrâns, forțat, silit să te conformezi unor dobitoci patetici;
De ce să ajungi să accepţi statutul de cerşetor, să fi considerat ţigan?

Mi-e milă de părinţi ce îşi lasă copiii să crească în cluburi, de oameni ce au ratat primele staruri, ce suportau zilnic un discurs obtuz, stăteau la coadă pentru lapte şi poate nu îşi permit nici azi să mănânce nu-ştiu-ce fructe, să îşi cumpere haine sezoniere, să dețină o maşină, să plece într-o vacanță, să fie proprietarii unui apartament şi nu unei garsoniere. Nu cer egalitate în drepturi, nu merg pe principii marxiste, nu vorbesc de caractere deosebite sau o excepțională diplomaţie. Dar suntem patetici si cel putin muribunzi.