Ciudata senzatie sa renunti. Dimineata te uiti in zatul de cafea si iti spui ca vrei sa schimbi lumea. Seara te intorci pe aceiasi strada si vezi ca lumea ori se schimba singura ori te-a schimbat pe tine. Adormi. Renunti la gand pana a 2-a zi dimineata.
E maine. Te gandesti subit la momentul in care un roman a inventat stiloul. Il vezi scriind pe o foaie 'naivitate'. Crezi ca ne-a lasat doar cu o calimara si cu o idee. Acu' filosofezi, pronunti cateva cuvinte si apoi ultimele cuvinte pe ziua Maine. Surazi incet, dar ca pentru sine. Cineva te aude.
Poimaine. Speli cana de cafea si iti amintesti ca avea o rochie de seara din matase si purta la gat un medalion de argint. Speli zatul din chiuveta. Pleci pornind alene pe aceiasi strada pe care vii. Aparent toata lumea pleaca. Ti-e dor.
Ziua-de-dupa-poimaine. Dimineata. Pleci. Inainte de asta incui usa. Cineva matura strada. "Inca un vin!". Copacii se invartesc odata cu lumea, esti chiar in mijlocul vartejului. Ne place viata...Unde-i tricoul tau? Al tau era rosu, serile sunt gri...
Gandindu-te la ieri: E gata saptamana?...Apres moi deluge!
De azi si de maine. Mi-e dor. Sa uit umbrela, sa ploua, sa intarzii si sa alerg, sa ajung tarziu cu parul ravasit si cu o explicatie in maneca. Sa nu am telefon si sa scriu o scrisoare, sa ma joc in nisip. Sa ma vada, sa il strang de mana.
si mie imi e asa de dor de toate lucrurile astea ... care la un moment dat ni se pareau normale, si nici nu le bagam in seama ;o)
RăspundețiȘtergere