I <3 people

12 jumatate si nu pot sa inchid ochii. Poate mai astept jumatate de ora si nu pot sa inchid ochii, sau poate numar fara sa vreau minutele. Sau poate nu e asa.

Poate e o luna plina de lumina not-so-human-friendly(ca deh, eco-friendly sigur nu poate sa fie)

Nu lumina in sine ma face sa respir adanc, cat ma tin plamanii si caile respiratorii, ca si cum as inghiti lumea dintr-o rasuflare si apoi as avea un sentiment super-eroic de posesivitate pentru ca lumea ar fi a mea si nu as vrea sa o impart cu nimeni...Cat despre treaba cu respiratul din toate puterile, un fel de teoria-relativitatii-varianta-hippie, prietenii uneori te fac sa respiri ca si cum nu ai mai fi cunoscut experienta, sau ai fi in varful muntelui cat mai aproape de cer si de vant si ai avea o chestie microscopica sub picioare si vaz, care alearga si despica dar e mult inferioara inaltimilor...etcetera.

Daca-i ziua unui om cu pseudonim de prieten, sau daca e o zi oarecare pe care o bei metaforic stand la o masa cu un om cu pseudonim de prieten, daca mai dansezi pe melodia lu Zorba cu mainile pe sus par example, sau pictezi povesti in cuvinte variate si colorate, din alea cu 'pardon my french' si mai ai si un sentiment pur, iesit din comun, ce pare real si pasnic si aproape de fericire ca ai cu cine imparti viata si moftu'/rile...atunci te uiti iar la lumina de afara si zici: "Ce frumos!" si astepti sa inchizi ochii.

Si la fiecare om cu pseudonim de prieten adunat,marchezi momentul ca sfarsitul unei epoci si inceputul alteia, moment pe care l-ai inceput si sfarsit cu ei, momente reminiscente care dureaza cu lecitina si perseverenta daca nu cu incapatanare. Sunt momente care inca te lasa sa cresti, care te intregesc ca pe orice om marunt, te elibereaza si te trimit sa dansezi. Si dansez. Si asta pentru ca pe langa momentul cu pricina celelalte sunt toate neesentiale, iar eu ca om marunt imi vreau sufletul fericit pe o corabie faina, ce pluteste prin grau si e incalzita de soare.