Post de sambata seara

Fiecare persoana in parte dispune de cateva masti, mereu la indemana. Si mai sunt oamenii ce poarta aceiasi masca ani la randul; e si normal sa se invecheasca, sa se murdareasca, sa se intinda la capete sau sa devina botita, ca orice papuc ros de directiile pe care ii poarta picioarele. Fiintele cu o singura masca sunt tare simple, nu isi imbunatasesc si nici curata aspectul zilnic. Se simt indeajuns de curate, cred, si cine poate sa le demonstreze contrariul? Intrebarea oricum se ridica, din moment ce exista mai multe masti, ce ne facem cu toate? Pai se intampla ca generatii intregi din acelasi arbore sa transmita aceiasi masca, chiar si tuturor animalelor de companie(caini, pisici,etc). Si de ce nu? O masca, masca ramane, desi oamenii mor.
E ridicol sa nu dispun uneori decat de nimic. E ridicol sa vad cum nimicul creste si incepe sa se gandeasca, urcand si coborand etaje imaginare. Este posibil, se gandeste nimicul, ca nimeni pana acum sa fi stiut, zis sau facut ceva de o reala importanta? Ca omul sa treaca prin milenii invatand o istorie ce poate fi falsa, descoperind si ramanand scolar in timp ce exista atatia altii care stau linistii si isi mananca bucata de paine?

Am mai spus asta? Invat sa vad, dar de abia am inceput:) Cateodata merge prost. Sunt cantitati numarate de fiinte umane si inumerabile masti. Fiintele dorm, in continuare,etajate in caldura proprie ca mortii in catacombe. Cand se trezesc by chance, se numara intre ei, se elimina, aduna sau inmultesc.

"Is it possbile that all these people know with perfect accuracy a past that has never existed? Is it possible that all realities are nothing to them; that their life is running down, unconnected with anything, like a clock in an empty room-?
Yes, it is possible."
R.M.Rilke