marți, 30 iunie 2009

I'm laughing at clouds...


Prin fulgere si tunete lunile de iarna par o lunga euforie. Chiar daca te prinde sau nu o furtuna sau 'ploaie calda de vara', atunci cand nu exista umbrela te simti ca la concursuri de tricouri ude pe care nu le-ai fi frecventat nici tras de picioare sau de maneca sau cu maneca de picioare. Azi alergam apoteotic prin ploaie ultimii 200 de metrii pana acasa, la fel ca si ieri si acum 2 zile. Evident, cateodata totul depinde de starea de spirit, dupa caz esti liber sa canti "I'm singin' in the rain" si sa faci o pirueta...

Ma gandeam in timp ce mai aveam 3 pasi infiniti pana la usa la "what a glorious feeling" e sa ai umbrela, dar de maine meditez la Gene Kelly si car umbrela si pe 30 de grade. Am zis!

2 comentarii:

  1. si eu am alergat prin ploaie si mi s-a parut ca e cea mai ca lumea baie pe care am facut-o in ultimul timp, plus ca da, e un pic inervant cand ti se lipesc hainele si te incomodeaza, dar senzatia de libertate nu se compara cu nimic

    RăspundețiȘtergere
  2. :)poti sa fi la fel de liber alergand pe nisip cand ai in dreapta marea si e cald afara.dar depinde de caz..

    RăspundețiȘtergere