joi, 2 aprilie 2009

Mersul pe bicicleta

Imi imaginez ca viata trebuie sa fie ca mersul pe bicicleta. Eu habar nu am cum sa merg pe bicicleta dar asa trebuie sa fie si viata, inconstienta de roti, ghidon sau reguli de circulatie. Mi-ar place sa stiu ca alea doua cercuri au destula forta ca sa ma care peste tot si practic oriunde. Nu cred ca bicicleta stie unde-i nordul sau sudul si practic nu asta conteaza. E nevoie de asfalt pentru un drum lin dar rotile plang dupa drumuri pavate cu piatra sau campuri arse de soare. Prea multe ploi n'or sa fie pentru ca nimanui nu-i trebuie rugina, daca e rugina incercam eventual o spalare cu spuma de mare. Stiu ca sunt momente in care rotile refuza sa se opreasca, se invart mereu intr-un 'perpetuum mobilae'. Acum ma intreb...de ce n-ar face asta?
Publicat de la

4 comentarii:

  1. Unknown6 aprilie 2009 la 00:16

    merci pour le commentaire ralu.

    RăspundețiȘtergere
  2. raluu.6 aprilie 2009 la 01:22

    pour rien,je dois ecrire quelque choses etrangers sur mon blog...i guess english only

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim7 aprilie 2009 la 15:11

    nu stiu daca viata e ca mersul pe bicicleta. sunt inclinat sa spun ca nu. macar pentru ca lumea e de parare ca mersul pe bicicleta nu se uita. mersul in viata se uita (asta daca am fi de acord, tacit, ca se invata vreaodata). cred ca sunt momente in viata (multe) in care nu stim sa traim. in care nu traim. momente in care suntem intre paranteze.

    RăspundețiȘtergere
  4. raluu.7 aprilie 2009 la 21:29

    well, personajul de fata(adica eu) a pornit de la conceptul ca face un lucru pe care nu stie sa il faca excelent,nu bine,nu manipulativ. oscilez,la fel ca alti oameni, ma stradui, imi rezerv pauze,nu stiu ce urmeaza,nici drumul ala pe care merg nu ar fi stiut.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)