Ei

Mi-ar fi placut sa vada ca un nimic marunt nu devine gigant fara puterea imaginatiei, si sa simta o oarecare caldura amestecata cu indoiala. Mi-ar fi placut sa uite gheata undeva la calota polara. Mi-ar fi placut sa isi aminteasca trecerea timpului ca un proces natural si nu o ardoare, pentru a simti din nou ca totul e real sau coplesitor. Mi-ar fi placut sa vada primavara din calendar ca si prospetime, fara indoiala repetitivitatii, sa simta cum totul e gresit din imbold, nu din stabilitate. A trecut ceva timp de cand ce era altfel a devenit banal sau ireal de absurd. Ce e absurd e cateodata frumos totusi. Mi-ar fi placut sa isi dea uneori seama de asta. Lucruri ca teatrul absurd, pictura abstracta, creativitatea ideatica nu erau doar sursa de rivalitate ci inspiratie. Poate lumea are tendinta sa fie absurda la inceput, pentru ca apoi sa isi piarda pur si simplu ironia, comicul.

Probabil refuza acceptarea, probabil ignora semnele opulente din rigiditatea mecanicitatii, probabil ei ca fiinte nu stiu sa arate iubire din frica, probabil iubirea devine si ea banalitate, trivialitate sau rit. Din nou acelasi rit? Nu. Ei nu pot vedea schimbarea decat prin dioptriile lentilelor. Din nou miros de primavara? Nu. Nasterea nu mai accepta de mult semne de intrebare. Din nou criza? Nu. Nimic real nu presupune pret, mecanism, confruntare, cerere sau oferta...economie.

Tot timpul ma gandesc la schimbare. Singurul lucru neschimbabil e produsul finit. El de ce s-ar intoarce inapoi la inceputuri daca acum poate exista linistit pe piata? Nici un sentiment de mila amestecat cu tristete, cu impasibilitate, cu neliniste, cu ignoranta nu poate fi sters de pe piata. Sunt elementele obligatorii crizei. Si ei nu pot renunta la criza din responsabilitate.

Ar fi o placere sa fiu oarba, ar fi o placere sa ma transform intr-o marioneta, as fi cu usurinta ignoranta. Probabil e un sentiment de genialitate in toti cei care poarta logouri, in cei care se ascund in spatele mastilor, in cei care asteapta atentie sau o cersesc cu nepasare, in cei cliseici, cei noi aparuti, cei categorizati si impartiti, etalonati, codificati si vanduti pe rafturi frumos aranjate. Si totusi de ce sa nu urlii pentru libertatea alegerii daca nu pentru libertatea propriei persoane? De ce sa nu fii incurajat in a face alegerea corecta decat prin taierea aripilor? De ce sa Pierzi decat sa te simti Castigat.
De ce sa ajungi mandru ca iti amintesti atat de bine lectiile de la scoala, spunandu-ti ca si oamenii, la urma urmei, merg la fel, cu capul in jos, pe besica asta mare ce se invarte?