Tip toe

There's no need for a muse if there's no talent. If there is any talent it can't survive without work. If there is any lack of work, the muse,the talent just seems to vanish. If someone ever dares to work with the muse without inspiration the puzzle can't last. It actually never lasts. Fate or subjectivity.

I'd ask for the magic pencil-B274jg that easily transforms ground work into pure genius but that's just in the commercials, and today I don't feel so technological. And I already have some pencils. And I already feel like working more.

Eventhough stupid, random, useless, heard before, over the top, down in the hill, into the forest, foreign or ours, strange or obscure, some words of mine seemed cheap. Too cheap to be posted. Now my vacation is done, I've had my summer wine. Thank summer...and the wine I suppose.

I should study drawing. It's pathetic to just feel the "how to" part. Right?

Uneori e bine sa lasi lucrurile cum sunt

...ca sa ai timp sa asezi bine la loc scena cu vise.

Hic!

- Si cum ziceam, relua musafirul, precum spusesem mai devreme, sunt cateva notiuni exagerate in lucrarea dumitale. De pilda, ce vrei sa zici cu toata vorbaria aceea "despre suflet"? Ma rog, ce e sufletul?

- Sufletul...hic...raspunse metafizicianul, referindu-se la lucrare, este, fara indoiala....

- Nu, domnule!

- Fara nici o indoiala...

- Nu, domnule!

- Negresit...

- Nu, domnule!

- De buna seama...

- Nu, domnule!

- Fara discutie...

- Nu, domnule!

- Hic!

- Nu, domnule!

- Si fara doar si poate sufletul e un...

- Nu, domnule, sufletul nu e deloc asa ceva. Nu e nici una nici alta...pluteste pe apa ca si o cladire ce e plina de ferestre, colorate, inchise.

I think I need a job

...soon

gooseberries

In zilele calde oamenii se aduna ca sa se repare. Au diferite stadii de boala, care nu se identifica cu-una-cu-doua(pastile...cred). Dupa ce stau in gramezi organizate o perioada de timp, se disperseaza spre diferite zari, variate si pline de coduri galbene. Desi multi oameni nu stiu ce sunt codurile galbene - cel putin in zilele secetoase, ei inteleg ca toate au o vaga legatura cu ploaia pentru ca stiu instinctiv ca vindeca si sterge superficial de praf.
Tot in aceste zile, dupa ce gramezile mari pleaca la plimbare, o cantitate neglijabila priveste contemplativ cerul curat si se bucura. Cand intorc apoi fata spre pamant, privesc miop firele de iarba.

Epic

" There exists a creature which is perfectly harmless; when it passes before your eyes you scarcely notice it and forget it again immediately. But as soon as it invisibly gets somehow into your ears, it develops there, it hatches, as it were, and cases have been known where it has penetrated even into the brain and has thriven devastatingly in that organ, like those pneumococci in dogs that gain entrance through the nose.
This creature is one's neighbour"

Am uitat ca am vecini. Acasa incepe cu o singura usa ce duce la intrarea intr-o cladire. Si-mi place asa, ca e mai simplu.

Imi place si Rilke, printre altele.

Despre antecamere si subterfugii

Probabil e un loc in care fiecare om isi impacheteaza gandurile, le aduna gramada si le lasa intr-o gramada, zi dupa zi. Probabil in interiorul omului e o camera spre care alearga zilnic, dupa care fuge bezmetic ca sa se ascunda. In interiorul camerei poate e intuneric sau pur si simplu liniste, la fel cum poate fi o camera fara pereti, fara podea sau tavan.

Cand omul vrea sa se ingramadeasca in propria amestecatura se tranteste haotic pe primul gand, se bucura copilareste de primul oftat sau stranut. Omul atunci nu mai e ca toti altii, e fiinta impacata cu sine, se bucura ca si cand ar scapa de boala, ca si cand ar castiga la loterie. In camera aia nestiiuta de nimeni poate alerga kilometrii, poate sa planga chinuit sau sa se spele de sare. In camera aia nestiuta de nimeni nu mai e judecata sau pret.

Camera mea e ca o scena in semi-intuneric. Scena e mereu mare, la fel ca si spatiul infinit ce o inconjoara. Eu, om proaspat fugit de judecata stau in mijloc si imi prezint monologul. Audienta sunt tot eu, spectator cu privire ampla, critic. Eu imi construiesc casa pe scena, o invelesc in matase, o imbat cu ierburi si ii pun geamuri de chihlimbar taiat in reliefuri. Eu nu am nevoie decat de mine ca sa pot continua si monologul, de aia incerc mereu sa fiu bine. Iar cand e nevoie si de lumina, decupez usor cortina sau aprind stroboscopul.

Eu am fugit mereu de rolurile principale; am jucat unul singur, intr-o piesa de 17 acte, ce inca continua.