Mi-ar plăcea să vorbesc ore în șir despre spirite protestatare. Să fiu mândră de generația mea și de rezultatele ei. Mi-ar plăcea să nu fi cunoscut vreun măscărici de președinte care să-mi reprezinte țara în 2 mandate. Ar fi plăcut să știu mai puține despre miniștrii noștrii de externe constipați, care cheltuie sume enorme pe laxative. Mi-ar plăcea să nu-mi fie milă de 80% din oamenii care trec pe lângă mine pe stradă, dar nu e așa.
Nu pot să înțeleg realitatea zilelor noastre. Nu pot să mă simt în largul meu printre conducători handicapați, ce trezesc repulsie. Nu pot să înțeleg atâția oameni care votează pentru a 2-a oară aceiași enormitate, care nu pot să observe lipsa evolutivă a țării în care își târâie picioarele, sau mizeria, sau boala, sau lipsa constantă a banilor.
Au fost mii de voturi cumpărate cu găleți și cizme de cauciuc și găini.
Cum e posibil să nu fi capabil să articulezi corect gramatical cuvinte din propria-ți limbă și să vrei să fi plurilingvist, sau un excepțional moralist? Cum să creezi greve generale în sisteme de învățământ deja îndobitocite, cum să ratezi volitiv generații întregi de copii, generații întregi de intelectuali, de bolnavi, de săraci, de pensionari, de medici, de bugetari în general, de mame, de mici afaceriști, de comercianți, de olimpici, de artiști?
De ce să fi supus, dependent, servil, umil și umilit?
De ce să fi constrâns, forțat, silit să te conformezi unor dobitoci patetici;
De ce să ajungi să accepţi statutul de cerşetor, să fi considerat ţigan?
Mi-e milă de părinţi ce îşi lasă copiii să crească în cluburi, de oameni ce au ratat primele staruri, ce suportau zilnic un discurs obtuz, stăteau la coadă pentru lapte şi poate nu îşi permit nici azi să mănânce nu-ştiu-ce fructe, să îşi cumpere haine sezoniere, să dețină o maşină, să plece într-o vacanță, să fie proprietarii unui apartament şi nu unei garsoniere. Nu cer egalitate în drepturi, nu merg pe principii marxiste, nu vorbesc de caractere deosebite sau o excepțională diplomaţie. Dar suntem patetici si cel putin muribunzi.
marți, 27 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu