Am actionat impotriva fricii. Imi era frica de substanta. Nu orice fel de substanta, chimia nu mi-a placut niciodata. Ma gandesc doar la lucruri metafizice. Am stat o noapte treaza si am citit, scris si desenat; acum sunt agreabil de obosita. Tot e greu de crezut ca toate's doar toate si nimic mai mult, ca oamenii straini mie sunt la fel de agreabili ca orice altceva, necunoscuti, nici macar ca o imagine vizuala ce piere. La fel ca si cei aproape 30 de readeri ai mei. Va salut si-mi plac gandurile voastre.
Si avem de toate si n-avem nimic, putem calatori in jurul lumii cu un rucsac plin de carti si fara pic de curiozitate. Ce viata-i asta: fara o casa, fara zgomot sau fara caini? Daca am pastra macar memoria celorlalti. Dar cine o are? Daca mi-ar fi copilaria prezenta ca o treaba separata mie ar fi tare bine, am sta de vorba; asa pare ingropata. Cred ca trebuie sa fii neaparat tare batran ca sa iti recapeti memoria infantila. Si mai cred ca trebuie sa fie tare bine sa ai ganduri de om batran.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu